adevaruri II

sunt o adolescenta patetica si mediocra.
rusine mie!

Prima parte din adevaruri

The Verve - Appalachian Springs


Am hotarat sa-mi spun adevarul. Am hotarat sa ma privesc in ochi si sa ma spun. Mie si nu altcuiva.

Te iubesc. Sau te-am iubit… nu stiu exact.
Tu nu vrei sa fii indragostit. Nu concepi asa ceva. O sa iti dai seama...
Dar o sa fie prea tarziu. Da! Eu cred in existenta unui prea tarziu, a unei sanse pierdute si niciodata recuperate, a inimii frante si a risipirii marilor sperante*. Marile noastre sperante.
Nu pot sa-mi ambalez inima in celofan frumos si sa pretind ca e noua. Regret.
Te iubesc. Stiu sigur.
Va fi prea tarziu.
prea tarziu, prea tarziu, prea tarziu...

Acum… gata! Ma doare sufletul! Hai sa vorbim despre altceva, dani!
* Charles Dickens - Marile sperante

si... si... si....si lacrimi vor sa curga, dar nu pot. si sufletul ma doare.
cum asa? iac-asa!
ma doare din piept ca un geamat curmat, ca o haina rupta de-un nebun de amor, ca un sange tasnind dintr-o rana de om, ca un foc ce arunca scantei peste stele, concurand cu ele, murind pe Calea Lactee, ca o talpa ce calca un pres prafuit si colbul se-aprinde si umple un aer imbacsit, ca un caine flamand, vagabond, parasit si uitat.
si ma uit cum ninge de parca nimic nu s-a intamplat.
nimic nu s-a intamplat. nimic.
doar un suflet de om a fost strivit.
nimic! NIMIC NU S-A INTAMPLAT!
doar un suflet de om a scancit,
nimiiic....
mototolit, frant, obosit, bolnav, se lupta-n agonie cu zapada care ninge indiferenta.

prea multi de si. prea multe nimicuri. prea mult suflet.
vivat zapada!

sunt trista

... si cred ca putin indragostita.


MA DOARE SUFLETUL