adevaruri II

sunt o adolescenta patetica si mediocra.
rusine mie!

Prima parte din adevaruri

The Verve - Appalachian Springs


Am hotarat sa-mi spun adevarul. Am hotarat sa ma privesc in ochi si sa ma spun. Mie si nu altcuiva.

Te iubesc. Sau te-am iubit… nu stiu exact.
Tu nu vrei sa fii indragostit. Nu concepi asa ceva. O sa iti dai seama...
Dar o sa fie prea tarziu. Da! Eu cred in existenta unui prea tarziu, a unei sanse pierdute si niciodata recuperate, a inimii frante si a risipirii marilor sperante*. Marile noastre sperante.
Nu pot sa-mi ambalez inima in celofan frumos si sa pretind ca e noua. Regret.
Te iubesc. Stiu sigur.
Va fi prea tarziu.
prea tarziu, prea tarziu, prea tarziu...

Acum… gata! Ma doare sufletul! Hai sa vorbim despre altceva, dani!
* Charles Dickens - Marile sperante

si... si... si....si lacrimi vor sa curga, dar nu pot. si sufletul ma doare.
cum asa? iac-asa!
ma doare din piept ca un geamat curmat, ca o haina rupta de-un nebun de amor, ca un sange tasnind dintr-o rana de om, ca un foc ce arunca scantei peste stele, concurand cu ele, murind pe Calea Lactee, ca o talpa ce calca un pres prafuit si colbul se-aprinde si umple un aer imbacsit, ca un caine flamand, vagabond, parasit si uitat.
si ma uit cum ninge de parca nimic nu s-a intamplat.
nimic nu s-a intamplat. nimic.
doar un suflet de om a fost strivit.
nimic! NIMIC NU S-A INTAMPLAT!
doar un suflet de om a scancit,
nimiiic....
mototolit, frant, obosit, bolnav, se lupta-n agonie cu zapada care ninge indiferenta.

prea multi de si. prea multe nimicuri. prea mult suflet.
vivat zapada!

sunt trista

... si cred ca putin indragostita.


MA DOARE SUFLETUL

Oamenii au uitat de tine deja, bunule Păunescu.



Eu încă ţin doliu.

Adrian Păunescu

îl respect. CĂ I-A PĂSAT, FRATE! I-A PĂSAT!
I-A PĂSAT, ÎNŢELEGI?... i-a păsat.
stiu că tu nu poţi înţelege. dar faptul ca I-A PĂSAT valorează mult. I-A PĂSAT, LA DRACU'! I-A PĂSAT PÂNĂ A MURIT!
ŞI NU S-A DEZIS! NICI ATUNCI CÂND LOR, NOUĂ, NU NE MAI PĂSA, LUI TOT I-A PĂSAT
asta e diferenta dintre a-ţi păsa şi a nu-ţi păsa.
şi asta e cel mai greu, poate: SĂ STII CÂND SE MERITĂ

pentru că nepăsarea, draga mea, e cel mai uşor de identificat dintre toate.
nu există definiţie pentru sine, timp, bine, rău, fericire, ură, durere, DURERE, DURERE, SUFERINŢĂ, TăCERE... chiar dacă le găseşti în dex, explicaţiile alea valorează absolut un nimic. Făt-Frumos a plecat, promiţându-ne că vom lupta cu rău şi că binele va învinge mereu. dar nu ne-a spus niciodată ce înseamnă binele. n-a apucat.
si ce să facem cu toate cuvintele astea, atunci? să evităm să le căutăm definiţie, să evităm să facem din ele matematică. logica n-are sens în ce le priveste. sunt făcute ca să fie SIMŢITE!

ăsta e pur spirit!



BUNULE PĂUNESCU,

Îţi mulţumesc, prietene drag, că ţi-a păsat! Îţi mulţumesc!

Adrian Paunescu - Repetabila povara

Asculta mai multe audio diverse

Noua zile.
nouă răsărituri... nouă apusuri,
nouă dimineţi... nouă nopţi,
nouă suflete.
Cui?
NOUĂ

Bucăţi din noi s-au rupt şi apoi s-au lipit aiurea.
- Ce s-a întâmplat?
- Ne-am uitat locul, au spus ciudatele. Ne-am pierdut. Iartă-ne!
- Oooooh! Nicio problemă, răspund uşurată. Sunt obişnuită!
- Asta-i bine, spuse inima din dreapta...

Katharsis

Şi ne reînviem sufletele în îmbrăţişări scrâşnite, cum ploaia cade după secetă. Ni le Mântuim în strângeri de mână timide şi ude. Feţele noastre scheletice cer dragoste, ochii nostril lumină.
Ne hrănim cu bucăţi de apusuri de toamnă, când soarele se iubeşte cu pământul atât de tare că ia foc cerul si arde tot. Rămâne cenuşă amestecată cu sufletele noastre ridicate la ceruri – stele.
Şi atunci oamenii plâng cu murmur, descleştându-şi pumnii şi lăsându-şi lacrimile să-I spele. Să le spele faţa transfigurată de frică, să le îndrepte spatele încovoiat – să-I facă mândri. Se prind de mâini şi îşi iau zborul.

Degeaba căutau aripile. Ele se aflau mereu în interior…