si... si... si....si lacrimi vor sa curga, dar nu pot. si sufletul ma doare.
cum asa? iac-asa!
ma doare din piept ca un geamat curmat, ca o haina rupta de-un nebun de amor, ca un sange tasnind dintr-o rana de om, ca un foc ce arunca scantei peste stele, concurand cu ele, murind pe Calea Lactee, ca o talpa ce calca un pres prafuit si colbul se-aprinde si umple un aer imbacsit, ca un caine flamand, vagabond, parasit si uitat.
si ma uit cum ninge de parca nimic nu s-a intamplat.
nimic nu s-a intamplat. nimic.
doar un suflet de om a fost strivit.
nimic! NIMIC NU S-A INTAMPLAT!
doar un suflet de om a scancit,
nimiiic....
mototolit, frant, obosit, bolnav, se lupta-n agonie cu zapada care ninge indiferenta.

prea multi de si. prea multe nimicuri. prea mult suflet.
vivat zapada!